Am ani 2

Azi am facut doi ani de stat pe insula. Am sabatorit cu traditionalul biscuit "Hit" by credit crunch si cu traditionala Luminita de la capatul tunelului.

Pana sa ma mai gandesc la alte scenarii pt. pictorial mi-am dat seama ca am rontait fotomodelul. Era ultimul din pachet, traim vremuri grele, deh...

Google Street View of Nenea Mihai

Google a lansat Street View ieri. Am citit prin ziare nemultumiri ca numerele masinilor nu erau incetosate si nici fetele oamenilor de pe strada. Si asa s-au trezit online un ceatean care vomita in fata unui pub, altul care iesea dintr-un sex shop si altul pe care il aresta politia in nordul Londrei. Dar s-au plans la Google si au fost scoase pozele respective (banuiesc ca au scos toata strada sau macar portiunea cu voma).

In dimineata asta m-am uitat pe vreo doua strazi si am vazut niste femei in pantaloni scurti trecand pe trotuar. O poza cu Tracey cu pantaloni roz daca va place. Mie nu-mi place Tracey.

Mi-am cautat strada unde locuiesc, da nu mi-o arata. Imi arata un loc la vreo 7 kilometri, care n-are nicio legatura. Nu e strada mea. Am vazut si acolo o doamna pe balcon, cred ca isi scotea pernele la aerisit.


M-am mai invartit pe strazi putin, m-am uitat la cer - cativa norisori. Am dat si de un nene Mihai (posibil) care isi spala masina cu o carpa, in fata casei (foto 1). In statia de metrou de langa casa mea un nene (posibil roman cu un card clonat) scoate bani de la ATM, iar altul ar vrea sa fure o bicicleta (foto 2).

Am vazut o caricatura in ziar azi dimineata. Doi insi cu fetele in ceata trec pe langa un stand de ziare unde se anunta lansarea Google Street View. Unul din ei zice ceva de genul (in traducere libera): "Sunt putin in ceata".

De-acum incolo umblam pe strada ca manechinele - cu smile. Bine ca am fost la dentist recent, ca sa fac o figura frumoasa. Banuiesc ca le-a trebuit ceva pana au fotografiat strazile Londrei. Dar serviciul e bun atunci cand cauti o anume adresa, macar stii la ce sa te astepti cand esti la fata locului.

Cristina, daca ai un mesaj de transmis te astept in fata statiei de metrou. Tu mimeaza-mi numa', ca o sa ma prind eu din birou ca iar mancam vegetarian asta seara.

Comic Relief

Ieri a fost Ziua Nasului Rosu. De dimineata am vazut o fetita cu varful nasucului inrosit, mergea la scoala. Spre seara am citit in ziar ca nu stiu ce vedete si-au dus copiii la scoala purtand nas rosu (si vedeta si copiii). Alte vedete au urcat pe Kilimanjaro si au strans 2 milioane de lire pt. organizatia Comic Relief. Acum doi ani s-au strans 67 de milioane de lire pt. Comic Relief.

In City, angajatii obligati sa poarte costum la lucru ieri au avut privilegiul sa vina imbracati cu blugi, dar au platit 2 lire pt. asta (banii au fost donati Comic Relief-ului). In scoli s-a renuntat la uniforme ieri, din acelasi motiv.


Ma surprind chestiile astea si mereu ma gandesc daca in Romania ar prinde astfel de actiuni. Precis s-ar gasi "deontologi" care ar vorbi de rau toata actiunea. In noiembrie astia au Poppy Appeal - cand toata suflarea (inclusiv imigrantii naturalizati) poarta maci in piept, pe masina, peste tot. O parte din bani (sau poate chiar toti) ajuta veteranii de razboi. In Romania ei chiar ar avea nevoie de ajutor, sa-si cumpere un algocalmin macar. Pentru ca banii abia le ajung de mancare si lumina.

Intreaba-l pe Google, te rog

Am aflat ca englezii cauta pe motoarele de cautare cu "te rog". Nu toti, dar destui.
De exemplu: "un instalator te rog" "mecanic in nordul londrei te rog". "Te rog" si "Multumesc" sunt cele mai folosite cuvinte pe insula, deci si pe motoare de cautare. Poate google.co.uk te considera lipsit de maniere daca nu folosesti cuvantul. A trebuit sa imi impun sa folosesc te rog pentru orice chichita, chiar si alaturat lui "da". "Vrei zahar?" Nici in 1,000 de ani n-as fi spus "Da, te rog", ci doar "Da." Prima data cand am inceput sa spun "Da, te rog", tocmai ma intrebase cineva daca vreau ceai (cu lapte, care uneori arata ca si apa in care ai spalat vasele si miroase usor a peste, cel putin pt nasul meu). M-am simtit vinovata pentru ca mi se parea ca am indemnat persoana sa mi-l faca mai repede. Adica "Da, te rog" pt. mine insemna "Da, credeam ca ti s-a stricat fierbatorul de nu m-ai intrebat mai devreme si fa bine adauga-mi si cativa stropi de lapte". Da' am intrebat pe cineva si a zis ca e ok sa spui "da, te rog".

Si acum cand cer "un shish kebab, va rog" sunt constienta ca spun cuvantul ala. Inca nu curge de la sine, il aud cand il rostesc. In Romania spuneam "dati-mi doua kile de rosii", fara "va rog". Era politicos si-asa, in capul meu. Si uram cand mi se raspundea "Ai doua de 50?" dupa ce eu cerusem politicos, chiar daca persoana parea mult mai tanara decat mine. Sau uram si mai tare cand auzeam (in Bucuresti am auzit numa'): "dati-mi si mie..." "vreau si io..." Normal ca iti dadeau tie, fara sa te fi bagat in propozitie.

Am la scoala un coleg roman. E cel mai destept din clasa. Mai destept chiar decat profa. Care profa arata ca de pe vremea cand Cobol era tanar.

Mac sau martisor?

Yeeepeee!
Mamuca, iacata-l aici.

Aici imi arat muschii pixului.

Aici mananc mici pe Tamisa.

Tarzan la volan in The London Paper

In seara asta in metrou ma uitam prin The London Paper (un ziar gratuit pt. cei care circula cu metroul) si vad la rubrica "Funny Old World" subtitlul "Romania" si cateva cuvinte despre un filmulet numit ceva de genul "Tarzan la volan" care infatiseaza un sofer de camion care danseaza in timp ce conduce, conduce cu picioarele, cu motul de la basca si cu sosetele intzepenite de jeg (astea le-am adaugat eu acum). Am vazut filmuletul saptamna trecuta, dar nu vreau sa il pun aici. Pe fond muzical cu manele vedem un tanar care danseaza mai urat decat maimutele alea din Cartea "Don't-try-to-fool-me-man-cub" Junglei.

Prima reactie a fost sa ma uit pe geamul camionului si am vazut autostrada. M-am gandit ca poate nu e in Romania, ca in Romania nu te tine o manea cat tin toate auostrazile puse cap la cap, ca sa "rulezi" (citat din Virgil Vochina, acel realizator de emisiuni cu voce de-i rupea frana de mana cand spunea in emisiuni: "Din pacate, tanarul de 25 de ani nu a mai ajuns la destinatie") pe ele.

De data asta nu au mai dat o adresa web unde se poate vedea filmuletul. Ultima data cand am vazut o alta trimitere la Romania era cu fata aia disperata "Vreau sa sune telefonul! Am spus ca vreau sa sune telefonul acum!..." dar dadeau si o adresa web unde il puteai vedea.

Saptamana modei la Londra

Am castigat niste bilete la "London Fashion Week" si m-am si dus. Am crezut ca cine stie ce-o sa vad, poate pe Irina Lazareanu cea Uratica (bine ca spune ca e canadianca, pentru ca altfel ar strica statisticile estetice ale Romaniei). S-a tinut langa Muzeul de Stiinte Naturale care e o cladire de toata frumusetea, ca din Harry Potter.

Aveam un bilet printat, castiga pe siteul timeout.com (in trecut am mai castigat cu ei niste bilete la Burn After Reading, Il y a longtemps que je t'aime). M-am dus cu hartiuta la intrare, tanti aia habar n-avea de Time Out. Altele plateau bilete de intrare - £17.50. Ca sa ma rezolve, au sunat aia ofiterul de presa, a venit doamna si am intrat cumva. Inauntru - ce sa vezi? Standuri cu toale pe umerase, genti si papuci. Ca la targul de locuri de munca, dar cu haine. Cum am ajuns tarziu, am pierdut o parada pe catwalk. Poate aia ar fi meritat. Dupa 5 minute si 5 standuri deja vazusem totul. Am mai stat inca 15 minute si am plecat. Lumea asta a modei e toata o stralucire si-un glamour, dar de fapt dincolo de sclipici e ca la London Fashion Weekend: nimic.