Expozitii

Marti si miercuri am fost la un eveniment-Techonolgy for Marketing and Advertising, ca sa stau la seminarii in scopuri didactice. Ieri dimineata a fost un seminar de-a lu' Google, despre Google Optimizer. Publicul parasea sala cate unul, cate doua. Dupa ce s-au chinuit sa prinda un loc, stand la coada (intrarea era pe baza de primul sosit, primul servit). Am inteles ca se pleaca de la o prezentare plictisitoare de la nu stiu ce firma, cu slide-uri cu fundal gri, greu de citit, dar si de la Google?

De interes pentru mine au fost discutiile legate de PPC, dar toate despre PPC erau cam aceleasi. Numai prezentarile in PowerPoint si prezentatorii erau diferiti.

Azi, cand am revenit la munca plina de energie si elan, iar am dat ochii peste un cuvant dintr-o campanie (acelasi), cu 1 "impressions", 2 clickuri si CTR 200%. Trebuia sa tin eu o cuvantare la eveniment despre cum - cu efort minim - obtin "conversions" din mucegaiuri si noroi.

Langa sala cu TMA era un alt eveniment - Confex, cu unii care organizeaza conferinte, team-buildinguri si evenimente pentru corporatii. La standul Cehiei se dadea bere gratis, la standul Toscanei se dadea pita cu salam pe gratis, la standul Ungariei m-am intretinut timp de 2 propozitii cu un reprezentant, pana m-am aplecat sa iau un calendar mare cu Budapesta. La standul Olandei am propus sa mergem, ca poate ne dadeau iarba gratis. La standul Thailandei aveau niste scaune care-ti faceau masaj. In plus, toti aveau pixuri personalizate si brosuri.

Doric, ionic si corintic

Am intrat in concurs, dar nu pt. premiu (presimt ca nu ajung departe cu premiul in valoare de £750), ci de kiki. Acum vad ca au pus poza plus textul meu cu greseli cu tot. Regula e sa fie poze reprezentative pt. Londra.

Poza mea...

Premiul e un voucher de £750 de cheltuit la o expozitie de arta din februarie. Cred ca mi-ar ajunge de-o rama, fara arta din ea.

Despre dintari

In seara asta am vazut un nene cu un copil intr-o poseta din aia speciala de tinut copiii (ca un cosulet) iesind dintr-un salon de manichiura. E bine sa duci bebelusul la taiat profesioist de unghiute. Cand eram mica tin minte ca incepeam sa urlu cand ma luau la taiat de unghii intr-un colt de camera si le ziceam - "Imi tai carne!!!" "Nu-ti tai carne." Da' pe vremea aia nu gaseai salon de maniciura la orice parter de bloc.

Azi dimineata am fost la dentist (la stat, nu la particulari). Am dat de un doctor cu un aspect foarte nesanatos pt un medic - gras, cosuri din alea purulente pe fatza, de la mancarea condimentata pe care o mananca (pun pariu). Mi-a facut doua radiografii, s-a uitat pe acolo si mi-a zis sa merg la receptie cu hartiile sa-mi faca programare pt sapt viitoare.
La receptie am gasit o brosura cu informatii pt pacienti. In Aprilie 2008 s-au gandit sa reformeze sistemul si au facut 3 praguri de plata (ca sa simplifice toata treaba):

1.primul prag de 16 lire, care include consultatia, radiografii, detartraj si ce iti mai spune medicul la prima consultatie.
2. pragul 2 de 42 de lire care acopera actiunile de la nr. 1 plus plombe, extractii (fara numar) si obturatii pe canal. Toate - fara numar.
3. pragul 3 de 198 de lire care acopera 1 si 2 plus coroane, stifturi, proteze si ce mai e nevoie.

Cei fara venituri, cei sub 18 ani, femeile insarcinate sau cu copil sub 12 luni au tratamente gratuite. Ce m-a mirat a fost ca cei care au venituri mici spre deloc (care beneficiaza de ajutoare sociale) nu platesc nimic, iar pe deasupra li se platesc si cheltuielile de transport ca sa ajunga la dentist. Numai sa ajunga.
Mi s-a parut ceva extraordinar de avansat si de necrezut.

The squirrel

Am citit un banc tare, de-mi venea sa rad in metrou. Tre' sa-l scriu in engleza pt ca altfel isi pierde tot shpilul:

Why does the squirrel cross the road?
To show his girlfriend that he has guts.

Dintre animalele patriei engleze pe care le intalnim pretutindeni enumeram: veveritele si vulpile. La lucru, in fundul gradinii niste vulpi au vizuina. In firma avem o pisica. In ultima vreme saraca sta numai in casa. Cred ca si-a luat-o pe cocoasa de la vulpi, ca am auzit mi demult niste tipete de pisica ingrozita. De atunci nu mai merge pe-afara, iar daca merge nu se aventureaza prea departe. Vulpile-s precum caini bagabonzi: cauta prin gunoaie si fac tot un ambalaj de unt pe jos.

Parca mi-e dor de nevastuicile alea din teambuilding de la Sovata, care rontaiau cablurile de la masini.

Despre carti

Mi-a trebuit o vreme pana sa ma prind cum e cu inscrisul la biblioteca. Duci o dovada de adresa (o factura de telefon sau de curent pt ca englezii n-au buletine cu adresa pe ele) si te inscriu. Ai voie sa iei maxim 7 carti o data si le poti tine 3 saptamani. Daca vrei le poti prelungi online - intri pe site-ul "cartierului" si iti prelungesti online termenul cu inca 3 saptamani.

Se intampla ca biblioteca la care esti inscris sa nu aiba cartea pe care o cauti. Partea care ma incanta pe mine e ca in catalogul online poti cauta carti in toate bibliotecile din Londra. Daca gasesti cartea care te intereseaza, poti face rezervare pt. ea si iti este adusa la biblioteca de unde vrei sa o iei. Cam intr-o saptamana ai cartea; pentu rezervare platesti ceva. Acum o saptamana am facut o rezervare pt cartea lui David Ogilvy - "Confessions of an Advertising Man". M-au anuntat pe email ca a ajuns la biblioteca mea. Azi am mers sa o iau de la biblio si m-a costat 50p. Am vazut ca au adus-o de la o biblioteca din celalalt capat al Londrei, din vestul indepartat.

Online au si "wishlist" unde poti aduga titluri, in caz ca nu le gasesti deloc in catalog. Ma gandesc ca poate le cumpara pt. tine. Intr-o tara in care sa cumperi o carte cu £5 sau un album cu £15 nu e un capat de lume.

Cand ne arde focul crizei sub oala

S-a deschis un restaurant unde platesti cat crezi ca face. Am dat peste un articol in ziar azi. N-am citit cat de curata era buda si cat de meshtera tanti Nutzi de la bucatarie. Dar spre finalul scrierii, autorul zicea ca pentru somon a platit 8 lire, desi in meniu scria 5 si a lasat bacsis 4 lire. Bine, a consumat el mai multe, dar nu ne intereseaza.

Mie-mi plac restaurantele chinezesti unde poti manca atat cat te tine si platesti un pret fix de 5 lire. Nu ca as manca eu nu stiu cat, dar ideea imi gadila placut interiorul stomacului. Intr-un restaurant ca asta poti incerca toate cele 8-10 feluri pe care le au. Anul trecut am fost in Chinatown cu Cristina, am balotat, iar dupa ce am iesit de la restaurant am intrat intr-un magazin alimentar chinezesc sa luam desert. Am nimerit niste pajiturele umplute cu pasta de fasole cu zahar sau ceva de genul. N-am reusit sa citim ce scrie pe eticheta (desi intr-o lista de bloguri cica urmaresc un blog in chineza - China Dialogue), dar le-am cumparat. La pipait erau ca niste tzatze, iar la gust - ca curu', ca sa raman manjita in anatomie.