Mi-a placut la nebunie ideea, cand am descoperit-o: diferitele organizatii de caritate au retele de magazine prin toata Anglia. Magazinele sunt aprovizionate de catre populatie, cu diverse lucruri: haine, incaltaminte, mobila, cd-uri, carti, jucarii, pahare, tablouri si prostii. In general chestii de bun-simt, care mai pot fi utilizate, nu tricouri patate, rupte sau pantaloni cu fermoarul defect.
Unele sunt noi, cu etichetele din magazine. Nu le-au mai vrut stapanii si le-au adus la charity. Chiar azi am dus o punga cu niste pulovere pe care mi le-a trimis mama din Romania. Sunt tricotate cu mana, mi-s prea mici si nici nu-mi plac. Le-am dus la "charity". Poate cuiva ii vor placea si ii vor fi bune. Avand retea de magazine, cred ca produsele duse in locatia X sunt vandute in locatia Y, ca sa nu te trezesti ca vecina poarta exact rochia la care ai renuntat acum o saptamana.
Din banii facuti din vanzari finanteaza diverse spitale, case de batrani, cercetari medicale pt. scleroza multipla, cancer, dementa etc. Marfa le este asigurata gratis de catre populatie, iar organizatia face o lira, doua, patru pt. fiecare produs vandut. Unii vanzatori lucreaza ca voluntari, fara leafa.
Mi s-a parut geniala ideea si m-a gandit ca ar putea fi aplicata si in Romania. Cu mobila ar fi mai greu, deoarece cred ca romanul isi schimba mobila o data spre deloc in cursul vietii.
Cea ai mare organizatie este Oxfam.
Charity-ul la care merg eu cel mai des este Sue Ryder Care.
Preferata mea este Marie Curie Cancer Care
Au "daffodil appeal": cumperi o narcisa galbena micutza, de pus in piept. Banii de pe narcise se duc la Lacramioarele bolnave de cancer. Sau Sarah ori Tracey.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
No comments:
Post a Comment