Eu, vulpea si-un kebab de pui

Intr-o seara veneam de la lucru, moarta de foame. Am intrat in kebab shop din colt. Am ales o optiune din meniul de deasupra tejghelei - chicken shish. Dupa cat imi era de foame, am ales kebabul care se facea cel mai greu. Nu mai puteam refuza puiul din momentul in care era deja pe frigare. Intre timp am conversat cu turcii de acolo comparand cuvinte comune: "mushterie" si "cioban".

In cele din urma mi-am luat pachetul si am pornit spre casa. Cred ca eram ca veveritza din "Ice age". Daca cineva ar fi incercat sa-mi ia mancarea, m-as fi luptat pentru ea. Pe strada noastra ea o vulpe in mijlocul drumului. Vie. Locul asta e plin de vulpi. Seara vin din padurici si cotrobaie prin gunoaie. Daca s-ar fi dat la puiul meu as fi strigat "Banzai!" si as fi luptat pentru ultimul cerculetz de ceapa din kebab. La un moment dat s-a retras vulpea intr-o curte si m-a lasat in pace. Dar ma asteptam sa sara din bezna si sa-mi fure pachetul. Ma vedeam luptandu-ma, transformandu-ne intr-o sfera de blana si stofa, care se rostogoleste pe asfalt.

Frig, frig...

Ni s-a stricat centrala saptamana asta. Luni. Ingineru' care tre' s-o repare a zis ca vine numai vineri. Pana vineri am rabdat un frig ca pe vremea cand "era mai bine pe timpul lui Ceausescu".

Stateam in pat ca o ceapa, cu 10 foite de bluze si camasi pe mine. Abia asteptam sa ajung in metrou, la inghesuiala si caldura.

Mergam spre casa seara cu un entuziasm de nedescris. Intr-o seara am vazut pe trotuar o domnisoara cu sandale cu nestemate pe ele. Imi venea sa merg sa-i dau doua palme, ca s-o trezesc sa stie cat e calendaru'. Si precis avea caldura acasa.
La vara o vom vedea cu cizme, cand afara sunt 30 de grade.